words per minute
16
Rara_Hawk
00:00
Speed
mai aprins, strâmbându-se uneori la Holbea, alteori la Găvan, cu deosebire când schimbă melodia.
De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune că potcoavele flăcăilor
Ion
scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se Învâltorește, se așază În straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire. Cu cât Briceag
Întețește cântecul, cu atât flăcăii se Îndârjesc, Își Înfloresc jocul, trec fetele pe sub mână, le dau drumul să se Învârtească singure,
țopăie pe loc ridicând tălpile, Își ciocnesc zgomotos călcâiele,
Își plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite... Glasurile se Îneacă În norul de praf ce-i Îmbrățișează pe toți... Numai arar vreunul mai țanțoș Începe o chiuitură, În tactul zvăpăiat al jo- cului, cu ochii pe dos, cu gâtul răgușit. Dar după două-trei ver- suri o sfârșește Într-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmează tăcut, din ce În ce parcă mai sălbatic. Flăcăii Își Încolăcesc brațele mereu mai strâns pe după mijlocul fetelor... Sânii acestora tre- mură sub iile albe și ating din când În când pieptul flăcăilor, tulburându-le ochii și inima. Nu schimbă nici o vorbă. Nici nu se privesc. Doar pe buze fâlfâie zâmbete plăcute și fugare.
învârtita ține de vreun ceas, fără Întrerupere, și tinerii nu se mai satură. De două ori Briceag, cu cârcei În degete, a Încer- cat să se oprească și, de amândouă orile, flăcăii s-au năpustit la el urlând desperați, cu priviri amenințătoare sau rugătoare:
- Zi, țigane! Mai zi, cioară!...
Toate perechile se Îmbulzesc În jurul lăutarilor, se cioc- nesc, se izbesc cu coatele goale. Câțiva băiețandri, Îngăduiți de curând la horă, amețiți de atâta Învârteală, se clatină de ici-colo, abia mai ținându-se În picioare, spre marea rușine a fetelor cu care joacă. Vreo trei perechi s-au retras În șură, mai la larg, unde Însă praful se urcă până-n căpriori, des de să-l tai cu cuțitul...
La câțiva pași de pâlcul jucătorilor stau fetele care au rămas nepoftite, privind cu jind, șoptindu-și uneori cine știe ce și iz- bucnind În râsete silite. La urechi și În cosițe au și ele buchețele de vâzdoage pestrițe și În mână câte un mănunchi mai mărișor pe care să-l dăruiască flăcăului cutare să-l pună În pălărie. Prin- tre fete se mai rătăcește și câte o nevastă tânără, cu năframă de mătase În cap, gata să intre În horă dacă s-ar Întâmpla să-i
Liviu Rebreanu
vie chef bărbatului ei să joace. Mai la o parte mamele și babe- le, grămadă, forfotesc despre necazuri și-și admiră odraslele. Copii neastâmpărați aleargă printre femei și chiar prin horă, fură florile fetelor și fac haz când victimele Îi ocărăsc sau se
Înfurie. Câțiva mai Îndrăciți se lasă pe vine aproape de jucători, uitându-se cu mare băgare de seamă la poalele fetelor, iar când poalele zboară mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genucnhi, se Întreabă repede:
— Ai văzut?
— Văzut. Da tu?
- și eu.
și apoi continuă să pândească poalele până ce vreo babă indignată Îi ia la goană, ceea ce nu-i oprește ca peste câtva timp să reÎnceapă...
Bărbații se țin mai pe departe, pe lângă casă, pe la poartă, grupuri-grupuri, vorbind de treburile obștești, aruncând numai rareori câte-o privire spre tineretul dimprejurul lăutarilor.
Primarul, cu mustăți albe răsucite tinerește, cu niște ochi albaștri mari și blajini, caută să-și păstreze demnitatea apăsând vorbele și Însoțindu-le cu gesturi energice, În mijlocul câtorva bătrâni fruntași. ștefan Hotnog, un chiabur cu burta umflată ce și-o mângâie Întruna parcă ar avea junghiuri, găsește fel de fel de clenciuri primarului, numai ca să arate celorlalți că lui de nimeni nu-i pasă. între dânșii Trifon Tătaru, mititel, cu părul gălbui și glasul subțire, se uită când la unul, când la altul,
Înfricoșat parcă să nu se Încaiere, fiindcă amândoi Îi sunt rude
- cam de departe, nici vorbă. Pe de lături, ca un câine la ușa bucătăriei, trage cu urechea și Alexandru Glanetașu, dornic să se amestece În vorbă, sfiindu-se totuși să se vâre Între bogătași. Pe prispă stăpânește Simion Butunoiu, care acum vreo douăzeci de ani a fost Învățător În sat, iar azi mănâncă o pen- sie de cinci zloți pe lună și muncește la pământ mai abitir ca un flăcău. împrejurul lui s-au adunat Macedon Cercetașu cu straja Cosma Ciocănaș, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu ștefan Ilina și cu alții, ascultând cu evlavie palavrele