words per minute
27
Laurabeatrice
00:00
Speed
In Sibiu nu se mai putea ramane.Raziile romano-sovietice se inmulteau.Se cautau sasii capabili de munca, se imbarcau in trenuri si se expediau la minele de carbuni din Ucraina.Trec peste aceasta tragedie alcatuita din sinucideri, din copii nevarstnici si nevolnici, ramasi fara parinti, care mureau parasiti fortat, fara grija nimanui.De groaza ,tinerele sasoaice, traite pana atunci in orgolioasa lor izolare de cetate medievala, se maritau peste noapte cu romani, ca sa se poata salva din moderna robie a Babilonului.
Toate iesirile orasului erau baricadate de controale romano-sovietice.Oricine intra sau iesea trebuia sa se justifice cu acte. Problema era cum sa ies din oras? Nu vreau sa zic ceea ce s-ar cuveni sa zic, dar solutiile veneau totdeauna ca de la sine. In cazul de fata mi-a dat-o lelea Paraschiva, o taranca din Arpasul de Jos.Avea doi cai ca doua maluri si , femeia-barbat , se ocupa cu transporturile . Trecea adesea pe la spalatoreasa mea, ruda sau prietena.Stia doar ca sunt profesor si avea un mare respect pentru aceasta indeletnicire.Uitasem sa spun ca lelea Paraschiva citea Biblia si , spre deosebire de inalt prea sfantul mitropolit Nicolae Balan, avea curajul faptelor bune. Cunostea pe soferul unui camion de marfa , care transporta zilnic branzeturi de la fabrica Lica la Brasov. Camionul era inchis ca un vagon.
Era o zi cu soare rasfrant pe zapada stralucitoare, cand ne-am prezentat la fabrica eu,lelea Paraschiva si un calugar,fost student al meu, de la manastirea Sambata de Sus.Camionul tras la scara se incarca cu lazi de branzeturi.Pentru a nu da de banuit, am fost poftiti sa vizitam fabrica.Explicatiile intrau pe-o ureche si vajaiau pe cealalta. Faceam o aventura foarte riscanta.Cand , in sfarsit , a fost gata, ne-am urcat in fundul camionului pe lazi, usile de lemn s-au inchis si s-au incuiat si am pornit. Mai era un tanar necunoscut cu noi.In imprejurari ca astea il suspectam cate trei .Cred ca mai fierbinte decat toti se ruga lelea Paraschiva.In camion era intuneric bezna. Aveam impresia ca sunt o oala care fierbe in clocot.Imi simteam sufletul material spumegand si dand pe rascoale.Deodata camionul s-a oprit brusc. Eram la bariera.S-au auzit cateva cuvinte straine, in clipa aceea cele mai odioase din lume. Acu' e acu!Am inmarmurit cu totii. Si tanarul pe care il suspectam degeaba. In fata, langa sofer , erau inghesuit sapte calatori.Ne gaseam in plin razboi.Trenuri putine, vehicule pe sosele raritati.Incarcatura de calatori peste masura. A inceput controlul minutios al celor din fata, asa de minutios incat nu se mai sfarsea. Haiti, acuma vine la noi.Gandul une captivitati in Rusia era o teroare.In clipa aceea mi-am zis:"Doamne , de s-ar termina odata!"